- un om cu mari calităţi
- a man with plenty of good stuff in him.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
un om cu mari calităţi
Look at other dictionaries:
extraordinar — EXTRAORDINÁR, Ă, extraordinari, e, adj. 1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobişnuit, nemaipomenit, formidabil, excepţional; (despre oameni) dotat cu calităţi deosebite, excepţionale; (despre lucruri etc.)… … Dicționar Român
eminent — EMINÉNT, Ă, eminenţi, te, adj. Care se distinge prin calităţi (intelectuale) deosebite; excepţional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, ntis. Trimis de romac, 07.10.2008. Sursa: DEX 98 Eminent ≠ mediocru Trimis de… … Dicționar Român
mare — MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte… … Dicționar Român
gigant — GIGÁNT, giganţi, s.m. (Adesea adjectival) Fiinţă (reală sau din basme şi credinţe) de proporţii uriaşe; uriaş. ♦ Construcţie, întreprindere etc. uriaşă. ♦ fig. Persoană care se remarcă prin calităţi excepţionale. – Din it. gigante, lat. gigas,… … Dicționar Român
reacredinţă — RĂU, REA, răi, rele, adj., s.n., adv. I. adj. Care are însuşiri negative; lipsit de calităţi pozitive. 1. (Adesea substantivat) Care face, în mod obişnuit, neplăceri altora. ♢ expr. Poamă rea sau soi rău = persoană cu deprinderi urâte. Rău de… … Dicționar Român
dubla — DUBLÁ, dublez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi. 2. tranz. A reuni două materiale, punându le unul peste altul. ♦ A căptuşi, a acoperi cu un alt material. 3. tranz. A face o lucrare… … Dicționar Român
măreţ — MĂRÉŢ, EÁŢĂ, măreţi, e, adj. 1. Care trezeşte admiraţie, care se impune prin calităţi deosebite, excepţionale; grandios, impunător, falnic, maiestuos, fastuos. 2. (înv. şi reg.) Mândru, semeţ; îngâmfat, trufaş, orgolios. – Mări1 + suf. eţ. Trimis … Dicționar Român
pătlagină — PĂTLÁGINĂ, pătlagini, s.f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de culoare roz sau albăstrui, folosite în medicină datorită unor calităţi expectorante şi a unor… … Dicționar Român
